Se aplică DOAR medicilor, medicilor dentişti, farmaciştilor, asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

1. sunt cetăţeni ai statului român;
2. sunt cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
3. sunt soţi ai unor cetăţeni români, precum şi descendenţi şi ascendenţi în linie directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora;
4. sunt membri de familie ai unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), aşa cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005, cu modificările şi completările ulterioare;
5. sunt cetăţeni ai statelor terţe beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;
6. sunt beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung acordat de unul dintre statele prevăzute la lit. b).

Profesia pe care doriți să o exercitați în România este aceeaşi cu cea pentru care v-ați calificat în afara României dacă activităţile profesionale acoperite prin formarea dobândită sunt comparabile.

Pe scurt, da. Autorităţile competente române adoptă măsurile necesare pentru ca toate cerinţele, procedurile şi formalităţile prevăzute de Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne («Regulamentul IMI») să poată fi îndeplinite cu uşurinţă, de la distanţă şi prin mijloace electronice, prin intermediul acestor autorităţi şi inclusiv prin intermediul punctului de contact unic electronic.

Excepție: Aceste prevederi nu se aplică însă pentru desfăşurarea unei perioade de adaptare sau a unei probe de aptitudini (vezi Măsura compensatorie la pct. 8 din această pagină).

După ce transmiți în format electronic documentele necesare și sunt îndeplinite, tot electronic, toate procedurile, autorităţile competente pot să solicite copii certificate ale documentelor transmise, numai în cazul în care există îndoieli justificate şi atunci când este strict necesar. Această solicitare nu este considerată solicitare de documente lipsă.

Pentru ajutor cu privire la accesarea anexelor menționate, ne puteți scrie la contact@medicipentruromania.ro, iar noi vă vom oferi informațiile și sprijinul necesare.

• Va trebui să depui o cerere de recunoaştere a calificării şi de autorizare a exercitării profesiei, Ministerul Sănătăţii Publice confirmă primirea şi, după caz, înştiinţează solicitantul cu privire la documentele necesare completării dosarului.
• Procedura de examinare a cererilor de recunoaştere a calificării şi de autorizare a exercitării profesiei se finalizează în termen de 3 luni de la depunerea dosarului complet de către solicitant. Termenul poate fi extins cu o lună în anumite cazuri, prevăzute în lege.
• Decizia de respingere a cererii de recunoaştere a calificării şi de autorizare a exercitării profesiei, în baza prezentei hotărâri, va cuprinde motivele întemeiate care au dus la respingere. Deciziile autorităţilor competente române cu privire la recunoaşterea calificărilor prevăzute de prezenta hotărâre pot fi contestate la instanţele de contencios administrativ.
• Nesoluţionarea cererilor de recunoaştere a calificării şi de autorizare a exercitării profesiei în termenele prevăzute de lege poate fi atacată în instanţele de contencios administrativ.

Ele sunt recunoscute doar dacă acestea sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile sau organismele competente ale statului emitent.

Certificatul trebuie să ateste că respectivele titluri oficiale de calificare confirmă o formare desfăşurată în conformitate cu prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi sunt asimilate de statul membru emitent celor a căror denumire este prevăzută în anexele nr. 1, 2 şi 4-6 pentru acel stat.

Titlurile din această categorie se recunosc în cazul în care sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente ale unui stat membru. Acest certificat trebuie să ateste că te-ai consacrat în mod efectiv şi legal activităţilor în cauză pe o perioadă de cel puţin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani anteriori eliberării certificatului.

În cazul în care titlurile oficiale de calificare nu îndeplinesc cerinţele prevăzute pentru a fi recunoscute se aplică măsura compensatorie. Autorităţile competente române vor analiza cunoştinţele de specialitate şi competenţele atestate de aceste titluri, precum şi experienţa solicitantului, comparativ cu cerinţele de calificare şi cunoştinţe prevăzute de legea română. Vei susține o probă de aptitudini.
Este valabil pentru:

1. medicii care au o formare de bază, medicii specialişti, medicii dentişti, medicii dentişti specialişti, farmaciştii, asistenţii medicali generalişti şi moaşele, în cazul în care persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile de practică profesională efectivă şi legală prevăzute la art. 19, 21-25, 27-29 şi 31-39 din Hotărârea nr. 1282/2007;
2. medicii, medicii dentişti, farmaciştii, asistenţii medicali şi moaşele care deţin un titlu de calificare de specialist dobândit ulterior formării care conduce la obţinerea unui titlu prevăzut în anexele nr. 1, 5;
3. persoanele care au un titlu oficial de calificare eliberat de un stat terț și care este recunoscut de autoritățile competente ale unui stat membru iar titularul are o experiență profesională în profesia în cauză de minimum 3 ani pe teritoriul statului membru respectiv, certificată de acest stat.

ATENȚIE: Persoanele care deţin calificarea de «termen în limba bulgară» (felcer) eliberată de Bulgaria înainte de data de 31 decembrie 1999 nu au dreptul de a obţine recunoaşterea profesională ca medici sau asistenţi medicali generalişti, în temeiul prezentei hotărâri.

Titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Noua Zeelandă şi Israel se echivalează cu Certificatul de medic specialist în cazul în care sunt întrunite cumulativ următoarele criterii:

1. titularul întruneşte una din cerinţele prevăzute la art. 370 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;
2. titlul oficial de calificare de medic specialist atestă una din specialităţile medicale clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;
3. formarea de medic specialist pentru care se solicită echivalarea s-a efectuat în condiţii de studiu şi practică medicală care asigură titularului competenţa profesională similară cu cea dobândită în urma efectuării pregătirii prin rezidenţiat în specialitatea respectivă;
4. titlul oficial de calificare ca medic specialist este eliberat de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.

Echivalarea titlurilor de calificare prevăzute mai sus se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, după consultarea Colegiului Medicilor din România.

De echivalare se ocupă Ministerul Sănătăţii, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România. Procedura constă în analiza formării în specialitate şi a competenţelor profesionale însuşite de titular în statul emitent comparativ cu cerinţele de formare şi a competenţelor profesionale prevăzute pentru specialitatea respectivă de normele în vigoare şi se efectuează în termen de 60 de zile calendaristice de la data înregistrării la Ministerul Sănătăţii a dosarului depus de titular.

În cazuri justificate, termenul poate fi prelungit la maximum 90 de zile calendaristice de la data înregistrării la Ministerul Sănătăţii a dosarului depus de titular.

Pentru a se putea aplica procedura descrisă la pct. 2, ministrul sănătăţii numeşte prin ordin o comisie de echivalare pentru fiecare din specialităţile clinice şi paraclinice prevăzute de Nomenclator. Această comisie este formată din: preşedinte, 2 membri şi un secretar. Preşedintele şi un membru sunt desemnaţi la propunerea comisiei de specialitate corespondentă a Ministerului Sănătăţii, iar celălalt membru şi secretarul sunt desemnaţi la propunerea Colegiului Medicilor din România.

Echivalarea se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru, de către Colegiul Medicilor din România.

Documentele se depun la Ministerul Sănătăţii și sunt următoarele:

1. cerere de echivalare care va cuprinde obligatoriu şi datele de contact (adresă, telefon, fax, adresă e-mail);
2. copia documentului de identitate (buletin/carte de identitate sau paşaport aflat în termen de valabilitate);
3. după caz, documente din care să rezulte cerinţele prevăzute la art. 370 lit. c)-f) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
4. copia legalizată a documentelor care atestă calificarea de medic;
5. copia legalizată a titlului de medic specialist dobândit în unul din statele prevăzute în această secțiune;
6. documente emise de autorităţile competente ale statului formator din care să rezulte durata specializării (ani, luni, ore de formare pe săptămână), curriculumul pregătirii efectuate şi competenţele atestate prin titlul respectiv de medic specialist;
7. documente privind experienţa profesională şi educaţia medicală continuă însuşite de solicitant, emise de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;
8. certificat de sănătate fizică şi psihică din care să rezulte că acesta poate practica specialitatea dobândită;
9. dovada de onorabilitate şi moralitate profesională a posesorului, emisă de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;
10. extrasul de cazier judiciar emis de statul prevăzut la lit. i).

Echivalarea titlurilor de calificare prevăzute mai sus se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, după consultarea Colegiului Medicilor din România.

ATENȚIE:

Documentele prevăzute la lit. e)–j) trebuie însoţite de traducerile legalizate în limba română, în forma întocmită în original autentificată la un notar public.

Documentele prevăzute la lit. h)–j) au o valabilitate de 3 luni de la data emiterii. Acestea se depun în termen de valabilitate.

Aceasta decurge de la data înregistrării dosarului la Ministerul Sănătăţii.

În termen de 15 zile de la această dată, Ministerul Sănătăţii înaintează o copie a dosarului atât preşedintelui Comisiei de echivalare desemnate pentru specialitatea respectivă, cât şi Colegiului Medicilor din România.

Comisia de echivalare analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum şi alte documente atestând formarea specializată, ca şi experienţa profesională a titularului şi stabileşte dacă formarea de specialist a solicitantului întruneşte cumulativ următoarele cerinţe:

1. s-a efectuat în una din specialităţile medicale prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;
2. condiţiile de desfăşurare a formării în specialitate însuşite de titular sunt echivalente condiţiilor de formare prevăzute de normele în vigoare pentru specialitatea în cauză, respectiv, modalitatea de organizare, desfăşurare şi supraveghere a formării, durata şi curriculum de pregătire teoretică şi practică;
3. competenţele profesionale de medic specialist conferite sunt similare celor atestate prin certificatul de medic specialist eliberat de Ministerul Sănătăţii în specialitatea respectivă;
4. formarea este atestată prin titlu de calificare de medic specialist eliberat de autoritatea competentă desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul formator.

*În vederea echivalării, durata de formare în specialitatea analizată se calculează în ore de pregătire/săptămână, în luni sau ani de specializare, după caz.

**În situaţiile în care durata de pregătire a titularului exprimată în ani este mai mică decât cea prevăzută de Nomenclator pentru specialitatea respectivă, se ia în considerare numărul total de ore de pregătire/săptămână efectuate de titular în comparaţie cu cele prevăzute de curriculumul de pregătire al specialităţii în România. În aceste cazuri, întrunirea numărului total de ore de pregătire prevăzut de curriculumul de pregătire în specialitate în România constituie criteriu de durată în vederea echivalării.

Comisia de echivalare poate solicita titularului documente suplimentare privind abilităţile însuşite, formări complementare, cursuri, formare specializată, experienţă profesională însuşită, criterii suplimentare de autorizare în profesie în statul în care acesta a exercitat profesia. Solicitarea se face în termen de maximum 15 zile de la primirea dosarului cu precizarea datei-limită de prezentare a documentelor suplimentare cerute, calculată cu respectarea termenului prevăzut la pct.2.

În cazul întârzierii depunerii documentelor suplimentare solicitate cu mai mult de 10 zile de la data limită stabilită, Comisia de echivalare poate suspenda procedura până la data primirii documentelor solicitate. În aceste situaţii termenul de la pct. 2 se prelungeşte corespunzător numărului de zile de suspendare.

La finalul analizei, Comisia de echivalare întocmeşte un proces-verbal detaliat cu privire la cele constatate, precizând, după caz, perioadele de suspendare a procedurii şi modul de soluţionare a cererii de echivalare.

În cazul în care formarea de specialist analizată întruneşte toate cerinţele, Comisia de echivalare înaintează Ministerului Sănătăţii şi preşedintelui Colegiului Medicilor din România avizul favorabil de echivalare, însoţit de o copie a procesului-verbal întocmit în acest sens şi, după caz, de o copie a documentelor solicitate suplimentar de aceasta.

Echivalarea se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii întocmit în baza avizului favorabil al Comisiei de echivalare, se comunică titularului, Colegiului Medicilor din România, precum şi, după caz, direcţiei de sănătate publică din raza de domiciliu a petentului.

Ministerul Sănătăţii înştiinţează prin adresă titularul despre echivalarea titlului oficial de calificare ca medic specialist.

În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de echivalare, Comisia de echivalare vă va supune la un interviu cu privire la formarea profesională însuşită. Interviul are ca scop evaluarea parcursului profesional, teoretic şi practic al solicitantului. Dacă în timpul interviului Comisia de echivalare constată că nu îndepliniți criteriile de la pct.1 lit. a) şi la pct. 5, acest lucru constituie motiv justificat de respingere a cererii de echivalare.

Respingerea cererii de echivalare se aprobă de către ministrul sănătăţii pe baza avizului negativ temeinic justificat înaintat de Comisia de echivalare şi a procesului-verbal detaliat întocmit în acest sens de aceasta şi se aduce la cunoştinţa petentului şi a Colegiului Medicilor din România, împreună cu motivele care stau la baza acesteia. Decizia de respingere poate fi contestată la Ministerul Sănătăţii în termen de 10 zile de la primirea acesteia de către titular. În cazul în care se modifică condiţiile care au constituit motivele respingerii solicitării iniţiale de echivalare, aveți dreptul să depuneți o nouă cerere de echivalare.

Titlurile care sunt echivalente specialităţilor medicale clinice şi paraclinice prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală sunt recunoscute ca certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătăţii pentru practicarea medicinei pe perioada nedeterminată, sau a practicii temporare/ocazionale pe teritoriul României în următoarele condiții:

1. deținătorul titlului îndeplinește una dintre condiţiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 (care privește reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României);
2. formarea de medic specialist pentru care se solicită echivalarea s-a efectuat în condiţii de studiu şi practică medicală care asigură competenţa profesională a acestuia, cel puţin similară cu competenţa profesională a medicilor pe plan naţional;
3. titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în în acest sens din statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.

Se face de către Ministerul Sănătăţii, prin ordin al ministrului, după avizarea de către CMR a raportului Comisiei mixte formată din reprezentanţi ai Colegiului Medicilor din România şi ai Comisiei de Specialitate a Ministerului Sănătăţii.

Comisia mixtă se constituie prin ordinul ministrului sănătății și este formată din: preşedinte, 2 membrii şi 1 secretar. Preşedintele şi secretarul comisiei mixte sunt desemnaţi de Colegiul Medicilor din România iar cei doi membrii de către comisiile consultative de specialitate ale Ministerului Sănătăţii. Raportul întocmit de comisie va fi avizat de CMR.

Procedura de recunoaştere a titlurilor constă în analiza formării în specialitate şi a competenţelor profesionale însuşite de titular în statul terţ emitent comparativ cu cerinţele de formare şi a competenţelor profesionale prevăzute în România de normele în vigoare pentru specialitatea respectivă.

1. cerere de recunoaştere care va cuprinde obligatoriu şi datele de contact (adresă, telefon, fax, adresă e-mail);
2. copia documentului de identitate aflat în termen de valabilitate (buletin/carte de identitate sau paşaport);
3. după caz, documente din care să rezulte cerinţele prevăzute la 376 alin. (1) lit. c)-g) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
4. copia legalizată a documentelor care atestă calificarea de medic;
5. copia legalizată a titlului de medic specialist dobândit în unul din statele prevăzute la art. 1 alin. (1);
6. documente emise de autorităţile competente ale statului formator din care să rezulte durata specializării (ani, luni, ore de formare pe săptămână), curriculumul pregătirii efectuate şi competenţele atestate prin titlul respectiv de medic specialist;
7. documente privind experienţa profesională şi educaţia medicală continuă însuşite de solicitant, emise de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;
8. certificat de sănătate fizică şi psihică din care să rezulte că acesta poate practica specialitatea dobândită;
9. dovada de onorabilitate şi moralitate profesională a posesorului, emisă de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;
10. extrasul de cazier judiciar emis de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;
11. certificatul de atestare a cunoștințelor de limbă română, emis de Centrul de limbi străine al Ministerului Educaţiei Naţionale, sau paşaportul lingvistic, după caz.
12. Taxa de evaluare profesională se stabileşte prin decizie a CMR şi se depune în contul CMR.

*În cazul în care evaluarea profesională presupune şi o probă de aptitudini, cuantumul taxei se dublează.

ATENȚIE:

Documentele prevăzute la lit. e) – j) trebuie însoţite de traducerile legalizate în limba română, în forma întocmită în original autentificată la un notar public.

Documentele prevăzute la lit. h) – j) au o valabilitate de 3 luni de la data emiterii. Acestea se depun în termen de valabilitate.

Procedura de recunoaştere începe la data înregistrării dosarului complet la Ministerul Sănătăţii şi se soluţionează în termen de 90 zile. În termen de 30 zile de la data înregistrării, Ministerul Sănătăţii înaintează o copie a dosarului către Comisia mixtă. Aceasta analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum şi alte documente atestând formarea specializată, experienţa profesională a titularului şi stabileşte dacă formarea de specialist a solicitantului întruneşte următoarele cerinţe:

1. s-a efectuat în una din specialităţile medicale prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;
2. condiţiile de desfăşurare a formării în specialitate însuşite de titular sunt echivalente condiţiilor de formare prevăzute de normele în vigoare pentru specialitatea în cauză (modalitatea de organizare, desfăşurare şi supraveghere a formării, durata şi curriculum de pregătire teoretică şi practică);
3. competenţele profesionale de medic specialist conferite sunt similare celor atestate prin certificatul de medic specialist eliberat de Ministerul Sănătăţii în specialitatea respectivă;
4. formarea este atestată prin titlul de calificare de medic specialist eliberat de autoritatea competentă desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul formator.

Comisia mixtă poate solicita titularului documente suplimentare privind abilităţile însuşite, formări complementare finalizate prin titluri de calificare adiționale specializării deţinute, experienţă profesională însuşită, criterii suplimentare de autorizare în profesie în statul în care acesta a exercitat profesia.

Solicitarea se face în termen de maximum 15 zile de la primirea dosarului cu precizarea datei limită de prezentare a documentelor suplimentare cerute, calculată cu respectarea termenului prevăzut la art. 2.

În cazul unei întârzierii de mai mult de 10 zile de la data limită stabilită, Comisia mixtă poate suspenda procedura până la data primirii documentelor solicitate. În aceste situaţii termenul prevăzut inițial se prelungeşte corespunzător numărului de zile de suspendare.

În cazul unor suspiciuni justificate, autorităţile competente române, Ministerul Sănătăţii şi/sau CMR, pot solicita reprezentanţelor diplomatice în România ale ţărilor terţe, sau reprezentanţelor diplomatice româneşti în țările respective, o confirmare a autenticităţii documentelor de studii şi a celor privind experienţa profesională a titularului.

În situaţiile în care durata de pregătire a titularului exprimată în ani este mai mică decât cea prevăzută de Nomenclator pentru specialitatea respectivă, se ia în considerare numărul total de ore de pregătire efectivă/săptămână efectuate de titular în comparaţie cu cele prevăzute de curriculumul de pregătire al specialităţii în România. În aceste cazuri, întrunirea numărului total de ore de pregătire prevăzut de curriculumul de pregătire în specialitate în România constituie criteriu de durată în vederea echivalării.

ATENȚIE: Titlurile de medic specialist dobândite în afara României care nu au corespondent cu specialităţi din Nomenclator nu se supun procedurii de recunoaştere.

În cazul în care sunt îndeplinite toate cerințele, Comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor Români procesul verbal cu concluziile şi o copie a dosarului. Pe baza acelui proces verbal, Colegiul Medicilor România transmite Ministerului Sănătăţii avizul favorabil de recunoaştere. Recunoaşterea se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi se comunică titularului şi Colegiului Medicilor din România.

În situaţia în care titlurile de calificare nu coincid cu titlurile din Nomenclatorul românesc, Comisia mixtă poate asocia experţi, pentru o decizia definitivă.

În acest caz, Comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini profesionale care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi a abilităţilor practice.

Proba de aptitudini profesionale constă în susţinerea şi promovarea a două componente, teoretică şi clinică sau practică în funcţie de specialitate, subiectele făcând parte din tematica examenului de medic specialist aflată în vigoare.

Punctajul de promovare al fiecărei probe este de minimum 7.00. pe baza baremului întocmit de comisia de examinare. Proba de aptitudini profesionale se consideră promovată dacă la finalizarea examinării solicitantul obţine minimum media 7.00. Rezultatul probei de aptitudini profesionale se comunică în scris solicitantului de către Comisie şi Ministerului Sănătăţii împreună cu procesul verbal încheiat în acest scop.

Atunci când nu îndeplinești una dintre condiţiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, criterile de la pct. 5 şi nu promovezi proba de aptitudini profesionale.

În termen de 30 de zile de la notificarea de către CMR a respingerii cererii, poți ataca decizia la Comisia naţională de soluţionare a contestaţiilor.

Comisia națională de soluționare a contestațiilor este desemnată prin ordin al ministrului sănătăţii şi are în componenţă un preşedinte, 4 membrii dintre care un membru cu studii juridice şi un secretar fără drept de vot/notare. Pentru fiecare dintre specialităţile prevăzute de Nomenclatorul cuprins in ordinul ministrului sănătăţii nr. 1509/2008 se pot coopta alţi 2 membri, cadre didactice, sau medici primari în specialitatea în cauză, şi/sau experţi, pe care Comisia și-i asumă.

Comisia comunică Ministerului Sănătăţii şi Comisiei mixte, în maxim 30 zile de la depunerea cererii, decizia rămasă definitivă. Respingerea cererii de echivalare se aprobă de către ministrul sănătăţii pe baza avizului negativ justificat și înaintat de CMR pe baza concluziilor stabilite de Comisia mixtă, cât şi a unui proces-verbal detaliat întocmit în acest sens de acesta. Decizia se aduce la cunoștință alături de motivele care stau la baza ei.

În cazul posesorilor unui titlu de calificare obţinut în afara țării care dobândesc calitatea de medic rezident în România în condiţiile legii, se pot recunoaşte în cadrul pregătirii prin rezidenţiat stagiile similare ca durată şi structură pentru maxim ½ din durata de pregătire prevăzută în România în Nomenclator.